Îmi place să-mi păstrez amintirile. Acest articol este scris în 2014 și reprezintă o amintire pe care vreau să o păstrez aici.
„Do you really want to live forever, forever, forever young?
I ain’t gonna live forever, I just want to live while I’m alive”
Ganduri cu care ma pregatesc sa imbratisez un nou an din viata mea, un prag psihologic pentru care nu m-am pregatit, dar pentru care, acum, ma simt gata sa profit cu tot ceea ce imi poate oferi frumos. O prietena buna imi spunea ca la 30 ani simti ca incepi o noua viata, una intensa si plina de impliniri.
Un copil mototol, un adolescent rebel si o femeie dorita :))…despre mine si despre anii ce s-au scurs si vor veni
Mai profunda decat prevede legea, in asteptarea schimbarii, m-a cuprins o reflexie asupra vietii, una din care am inteles ca toate s-au intamplat cu un rost. Mi-as fi dorit mai mult de la mine, dar am inteles ceea ce trebuie sa fac de astazi inainte. In acelasi timp, am inteles ca trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am, pentru cei mai buni parinti din lume, pentru o sora minunata, singura mea pereche din univers, pentru prietenii frumosi in suflet pe care ii iubesc de mor. Da, si pentru toti aceia care m-au iubit atat de tare incat mi-au influentat pozitiv viata.
As fi vrut sa va strang in brate pe toti si sa va multumesc pentru momentele frumoase pe care mi le-ati oferit. MULTUMESC!
Bucurati-va de viata!